TEMAS

quarta-feira, setembro 19, 2007

T de Temperamentu, Tíru y Têra-Têra

T di Têmperamentu

Era un bez un rapaz ki tinha mutu mau tempêramentu. Sempri ku sê rostu runhu é ta txomaba tudu alguem di ignorânti, «besteirol», y ot'ora é tinha un manêra pôku ortodoxu di kôba alguen. Por isso sê pai da'l um bôlsa di prêgus y é fla-l p'e prega-s na parêdi de madêra di ses jardim tudu bez k-e perdi paxenxa ô diskuti ku alguem. Na primêru dia é prêga 37 prêgus. Mas passadu uns semanas é prende kontrola e, asi, númeru di pregus marteladu na parêdi di madêra ba ta diminui dia pa dia: é tinha diskubertu ma era más convenienti pa êl controla sê temperamentu di ki prêga prêgus na parêdi di madera. Uns semanas dispôs é ba djôbi se pai y ê-fla-l ma duranti kel dia é ka martela nenhun prêgu. Sê pai fla-l nton p' ê trá un prêgu pa cada dia ke ka perde paxenxa. Dias ba ta passa y finalmenti rapaz pôde flá sê pai ma dj'ê kaba de trá tudu prêgu di parêdi.
Nton sê Pai, xei di intenson, lêba'l pa djuntu di kel parêdi di madera xeiu di brákus y é fla-l: "Nha fidju, bu comporta drêtu, mas ôdja tudu bráku ki stá na cerca. È ka ta ser jamás kel u-mesmu di antes. Ò ki bu briga ku alguen y bu fla-l algu ki ta mâgua-l ô ta maltrata-l bu ta provokal um pankáda moda keli. Bu pôde mêti un fáka num hômi y dipós bu tra'l, mas ta fika sempri un pankadinha lá. Ka ta importa kantu bez bu pidi-l diskulpa: cicatriz ta fika lá pa sêmpri.»

T de Tíru
Kel stória sta bem a propósitu di un kâsu ridíkulu entre dôs puetas simbolistas francês di sec. XIX, ki dam graça: Paul Verlaine dá sê amigu Rimbaud um tiru dipôs di un discusson, é ba kadeia dôs ânu. Kantu é sai é tenta pidi Rimbaud diskulpa di tudu manêra, duranti tudu sê vida, mas foi en van. Ma si nu djôbi ses skritus nu ka ta ôdja nenhun índice di violencia, só musikalidadi y beleza ráru. È, sim: mediokridadi y arte pôdi convive djuntu na un mêsmu personalidadi.

T di Têra, Têra!
Têra-têra! N têni un grôgu kana-kana lá na kasa ki N ta tôma têpu-têpu, badiomenti y na paz di sprîtu. Sen fadiga txeu ... nes têmpu di lobos.

2 comentários:

Eileen Almeida Barbosa disse...

Mário, ess post ta divino. Tónt sê história como manera que el ta escrito. Un otchal prop cheio de piada, pq un ca tem costume de alê badiu. Mas el ê um leitura simples, pq el ta escrit exactamente móda que gent ta pronuncial. E bo tem imensa razão tb quond bo ta dzê que mediocridade e arte podê convivê na mesma personalidade. Bravo!

Mário Vaz Almeida disse...

Obrigadu, Eileen. Es textu é un piada pa un pessoa ki N konxê drêt. Am prega'l un partida pa N oia manera kel ta saí dess.
Bjs